Concluzii consultare online - dizabilități locomotorii

Am întrebat comunitatea care sunt dificultățile cu care se confruntă studenții cu dizabilități locomotorii.

Imagine de fundal eveniment: undefined

Ce mai e nou la proiectul nostru?

Pentru proiectul nostru, perioada de izolarea a adus și nevoia de adaptare a activităților desfășurate. Am căutat o metodă de a implica studenții cu și fără dizabilități pentru a formula și fundamenta o serie de măsuri coerente de acțiune ce vor veni în sprijinul accesului echitabil la procesul educațional al persoanelor cu dizabilități. Am profitat de mediul online și am desfășurat trei consultări despre dizabilități locomotorii, auditive și vizuale.

Citește în continuare dacă dorești să afli ce s-a discutat la consultarea despre dizabilități locomotorii sau accesează următoarele link-uri pentru a afla despre dizabilități auditive și vizuale.

Accesul la educație

Un aspect important de avut în vedere înainte de a citi cele ce urmează este faptul că, în viziunea noastră, când ne referim la acces la educație ne referim la infrastructură (acces în clădiri, săli de curs/seminar/laborator, băi, cantine, cămine etc.), dotarea corespunzătoare a laboratoarelor și sălilor, device-uri și materiale educaționale adaptate la tipuri de dizabilități, sprijin personalizat (profesori care știu cum să interacționeze cu elevi cu anumite dizabilități, flexibilitate în programul de prezentarea a proiectelor).

Nevoile de învățare

Am început consultarea printr-un exercițiu de imaginație și am invitat participanții să ne răspundă întrebării ”De ce ai nevoie ca să înveți?”. O parte din răspunsuri au atins subiecte generale precum: timp, materiale didactice, mediu propice, materiale ajutătoare, profesori bine pregătiți, explicații pe care să le înțelegi, ajutor la problemele pe care le întâmpini, materiale auxiliare și exemple.

Celelalte răspunsuri au vizat nevoilor de învățare ale grupului nostru țintă: oameni pregătiți pentru a lucra cu persoane cu dizabilități, flexibilitate din partea instituției de învățământ superior, personal în universitate cu experiență în acest domeniu, suport material și moral, resurse educaționale accesibile, sprijin din partea cadrelor didactice, dedicare din partea universității.

Provocări

Am continuat consultarea discutând despre provocările cu care se confruntă studenții cu dizabilități locomotorii în procesul educațional în universitățile din România. Un prim set de provocări menționate de participanți sunt de ordin fizic și vizează infrastructura: lipsa lifturilor, lipsa rampelor de acces, sălile de curs neutilate (bănci prea joase, prea mici), lipsa unor balustrade ajutătoare, lipsa toaletelor accesibile, pavajul înconjurător clădirilor denivelat sau inexistent, structura de amfiteatru a unor săli de curs, ușile nu sunt îndeajuns de largi sau au praguri.

O remarcă foarte importantă când vine vorba de provocările ce țin de infrastructură este faptul că mai întâi orașul trebuie să fie accesibil unei persoane cu dizabilități, ca universitatea să poată să fie accesibilă.

Provocările sunt și de ordin social, fie că vin din partea persoanelor cu dizabilități (frica de a se expune în societate), fie că vin din partea celorlalți participanți la procesul educațional care nu știu cum să reacționeze când văd o persoană cu dizabilități (profesorii nu știu cum să se raporteze la studenții cu dizabilități, iar colegii îi marginalizează pentru că primesc tratament preferențial).

Partea financiară a învățământului superior este, de asemenea, o provocare pentru persoane cu dizabilități și include: taxa de studiu, costurile de trai (cazare, transport, masă). De asemenea, în relație directă cu provocările costurilor de trai din nou apar provocări ce țin de infrastructura căminelor și cantinelor.

În ceea ce privește orarul, provocări pot fi: un număr mare de ore condensate într-o zi și succesiunea orelor, mai exact durata de a merge de la o oră la cealaltă având în vedere căile de acces existente.

Dar care sunt soluțiile?

Ne-am îndreptat atenția nu doar către probleme, ci și către soluții prin următoarea întrebare adresată participanților consultării: ”Cum ar arăta o universitate care își sprijină studenții cu dizabilități locomotorii să ia parte în mod echitabil și calitativ la procesul educațional?”.

O astfel de universitate ar:

  • avea toalete accesibile în mai multe cămine pentru a păstra incluziunea socială
  • avea rampe de acces ce pot fi folosite în siguranță și fără ajutor
  • oferi prioritate la lift persoanelor cu dizabilități
  • oferi un orar adaptat/personalizat nevoilor de deplasare a unui student cu dizabilități locomotorii
  • oferi reducerea taxei de cazare și asistentul personal care vine în sprijinul studentului cu dizabilități
  • introduce personal auxiliar care să vină în ajutorul persoanelor cu dizabilități, astfel încât procesul educațional să rămână la același nivel
  • avea infrastructură adaptată în toate locațiile (cantină, bibliotecă, etc.)
  • avea uși glisante, mânerele ușilor la o înălțime optimă, sonerii pentru cererea de ajutor atunci când este nevoie și alte aspecte ce țin de accesul în clădire
  • crește cuantumul bursei oferite studenților cu dizabilități
  • introduce susținerea examenelor online
  • analiza situația fiecărei persoane cu dizabilități și ar crea un plan specific pe nevoile fiecărei persoane
  • avea spații de depozitare pentru materiale didactice
  • oferi consultații online pentru a reduce din deplasarea persoanelor cu dizabilități
  • oferi oportunități studenților cu dizabilități.

##Dar ce sistem de sprijin există?

Prin această consultare am analizat și care este sistemul de sprijin pe care îl au studenții cu dizabilități locomotorii în momentul de față pentru a lua parte la procesul educațional. În prezent, există o bursă pentru persoanele cu dizabilități ce poate fi accesată.